Jurnalul unui gand

Poate o sa starnesc controverse cu postul asta, sau poate nu. In fond mi-e total indiferent de ceea ce va crede lumea dupa ce-l va citi. Poate sa ma aprecieze sau poate sa ma judece. E alegerea lor, fiecare e liber sa creada ce vrea.

Asadar, in ultimul timp s-au strans multe. Poate ca nu am mai postat din lipsa timpului sau a ideeilor. Dar am avut timp sa ma analizez pe mine, pe cei care se presupuneau sa-mi fie alaturi cand am mai mare nevoie. Si am ajuns la concluzia ca oamenii se schimba, e normal, dar unii sau poate aproape toti o fac prea des. Si nu, nu se schimba in bine. Hotarasc sa dea ceva sau pe cineva la o parte dintr-un simplu motiv, pe care de obicei nici macar nu il dezvaluie. Poate aici unii se simt acuzati sau poate doar curiosi. E posibil sa ma insel sau e posibil sa nu, e doar dreptul meu sa am o parere. Care ar fi ea? In ultimul timp m-am simtit tratata cu indiferenta, de foarte multe persoane pe care le simteam foarte aproape de mine. Pur si simplu simt ca majoritatea persoanelor de langa mine mi-au intors spatele asa, toti deodata, de comun acord fara ca macar eu sa stiu de ce. Si asta imi displace. Imi displace din doua motive: fiindca urasc indiferenta, care doare mai tare ca oricand pe lumea asta si oricat de puternica ar fi o persoana si pe ea o afecteaza catusi de putin, al doilea motiv: prefer sa mi se spuna totul verde-n fata, chiar daca adevarul e greu de suportat, vreau sa il stiu. Asa ca am ajuns la urmatoarea concluzie: Nimeni sau aproape nimeni, nu mai merita nimic!
Am zis si o s-o spun din nou, e posibil sa ma insel, orice om face greseli, daca am facut-o.. spuneti-mi dar vreau sa si stiu de ce. Iar daca postul asta va fi pentru cineva subiect de discutie, in fond n-o sa-mi pese, fiecare e liber sa aiba o parere a lui.