Zapada de februarie

Iarna tarzie. Da, e sfarsitul lui februarie, se apropie cu pasi repezi 1 martie, inceputul primaverii, insa doar calendaristic. Afara e totul alb, te uiti jos..zapada, te uiti catre cer.. dans de fulgi care cad spre pamant. Primavara se incapataneaza sa dea semne ca ar vrea sa se instaleze, cedeaza usor locul iernii, care a aparut ca si anul trecut, tarziu. Frigul, zapada s-au prelungit si anul asta pana la inceputul lui martie.
Desi afara e frig, e alb, e parca miezul iernii in sufletul meu e deja primavara. Zilele ce-au trecut m-au ajutat usor sa reflectez, sa ma gandesc cine sunt eu, pentru cine contez si de ce. Asa ca m-am hotarat ce vreau sa fac de aici inainte, si cine vreau sa fiu.. in multe privinte. Asa ca in ciuda tuturor obstacolelor care imi vor aparea in fata de aici inainte, voi lupta, voi zambi si voi trece peste ele cu capul sus. Cat despre cei de langa mine, despre ce e in jurul meu.. vreau sa-i fac si pe ei sa simta primavara mea. Sa le arat mai mult ca oricand ca-mi pasa.
Asadar, iarna tarzie de-afara nu ma impiedica sa simt primavara, primavara din sufletul meu, acolo unde acest anotimp e mult mai frumos decat ar fi putut fi afara.