Lumi fara bariere

Se tineau amandoi de mana.. au pasit incet, tremurand timid de frig, sau poate de teama. Mergeau ca doi prieteni ce abia s-au cunoscut pe strada pustie, cu pete de zapada ce se iveau ici colo pe trotoarele goale. Se priveau amandoi in ochi si nu aveau curaj sa-si spuna o vorba, se cunoasteau de mici, isi stiau fiecare secret, erau prieteni, ea era pentru el persoana care ii cunostea fiecare particica din suflet, persoana care il sfatuia si-l asculta cand avea cea mai mare nevoie. El, pentru ea.. oaza ei de liniste, sufletul cald care sa-i fie alaturi in fiecare moment greu, care s-o sprijine la necaz si sa se bucure impreuna cu ea la bine. Desi erau facuti unul pentru celalat, timp de atatia ani de zile de cand se cunosteau, nici el nici ea nu au avut curajul sa faca pasul spre a incepe o viata noua, una in doi, sa incerce sa transforme prietenia fara bariere intr-o iubire calda.

Si s-au plimbat timp de vreo doua ore, mana in mana iar privirile li se intersectau de fiecare data cand unul dintre ei vroia sa spuna ceva, insa apoi, nu mai aveau curajul. Stiau si simteau amandoi ca o sa fie o seara speciala pentru ei desi nu vroiau sa creada asta. Afara s-a lasat intunericul, ceata si frigul. Mijlocul lui ianuarie, iar el, tandru si grijuliu ca-ntotdeauna a invitat-o pe fata la el, la un ceai alaturi de el, sa-o faca sa uite de iarna morocanoasa de afara. Ea a acceptat, a spus da, apoi au facut cativa pasi pe aleea inzapezita a parcului, cand tarziu au ajuns la el.

Fata s-a adancit in canapeaua de plus alba si a stat linistita pe umarul lui, fara ca amandoi sa schiteze macar un gest. Dintr-o data, s-au privit in ochi, fara sa-si calculeze miscarile. Sau apropiat unul de celalat iar el i-a furat un sarut. Cu ochii sclipind de fericire fata i-a raspuns cu aceasi moneda. Si tarziu, cu glasul tremurand de emotii sau de teama el i-a spotit la ureche:

-Te iubesc!

Raspunsul fetei?..

-Si eu te iubesc, si vom ramane impreuna pentru totdeauna!

Si asa a inceput o frumoasa poveste in doi si cu toata teama ce-o simteau pentru acest nou inceput si-au dat seama cat de deschis le era sufletul: se aveau si se iubeau unul pe altul, singurul lucru care mai exista atunci pentru ei.

Cuvinte

George Hora - Sa ma iubesti 2010

Asculta mai multe audio diverse

Nu, nu iubesc, si nu.. nici nu ma simt pregatita sa iubesc in momentul asta, sa ii daruiesc cuiva inima, sufletul, sentimentele, sperantele, dorintele si visele mele. Doar ca pur si simplu ceva din mine se gandeste la iubire.
Suflet, dorinte, sentimente. Ce sunt astea?.. Cuvinte, cuvinte in spatele carora se ascunde o poveste intreaga. De ce? Pentru ca ele te fac sa tresari de fiecare data cand intalnesti pe cineva, sau ceva de care ai nevoie, pe care simti ca vrei sa-l ai si de care sa nu te mai desparti niciodata. Poate sunt putin melancolica sau poate nu. Dar fiecare in viata asta a simtit pe pielea lui povestea cuvintelor astora. Fiecare dintre noi a iubit pe cineva, mai mult s-au mai putin dar i-a pus in mana fiintei de langa el sufletul, pe care si l-a deschis de fiecare data cand simtea nevoia, fara a avea in el teama ca nu va fi ascultat. Dorinta? Oricine si-a dorit ceva, putina iubire, putina tandrete, putina alinare. Asa ca oricat incerci sa te ascunzi de dorinte, ele te vor acapara intr-un final si te vor face sa vrei si cel mai nedorit lucru, asa ca ai grija de ele si incearca sa le faci sa devina realitate. Iar sentimente? Ah, sentimentele astea.. ele nu sunt decat trairi, emotii, chestii care sa ne fac sa simtim ca traim de fapt, ele te fac sa plangi, sa razi, sa iubesti, sa vrei, sa poti. Asa ca nu le neglija si desi nu ti se par, fa-le sa fie importante.
Sensul a ceea ce am scris? Nu-l stiu.. poate doar nevoia sa ma descarc putin, sa-mi limpezesc inima si gandul.

Zapada de februarie

Iarna tarzie. Da, e sfarsitul lui februarie, se apropie cu pasi repezi 1 martie, inceputul primaverii, insa doar calendaristic. Afara e totul alb, te uiti jos..zapada, te uiti catre cer.. dans de fulgi care cad spre pamant. Primavara se incapataneaza sa dea semne ca ar vrea sa se instaleze, cedeaza usor locul iernii, care a aparut ca si anul trecut, tarziu. Frigul, zapada s-au prelungit si anul asta pana la inceputul lui martie.
Desi afara e frig, e alb, e parca miezul iernii in sufletul meu e deja primavara. Zilele ce-au trecut m-au ajutat usor sa reflectez, sa ma gandesc cine sunt eu, pentru cine contez si de ce. Asa ca m-am hotarat ce vreau sa fac de aici inainte, si cine vreau sa fiu.. in multe privinte. Asa ca in ciuda tuturor obstacolelor care imi vor aparea in fata de aici inainte, voi lupta, voi zambi si voi trece peste ele cu capul sus. Cat despre cei de langa mine, despre ce e in jurul meu.. vreau sa-i fac si pe ei sa simta primavara mea. Sa le arat mai mult ca oricand ca-mi pasa.
Asadar, iarna tarzie de-afara nu ma impiedica sa simt primavara, primavara din sufletul meu, acolo unde acest anotimp e mult mai frumos decat ar fi putut fi afara.

Inceput de drum

Da, e un nou inceput al meu, o noua incercare. Azi am creat blogul asta si tot azi a luat nastere aici prima poasta. Sunt Andra, unii dintre voi probabil ma stiti, ceilalti nu. Sper ca blogul asta sa aiba viata lunga si sa va fie cat de curand un prieten. Voi incerca sa postez zilnic sau daca nu, cat mai des posibil. Voi asterne aici, gandurile mele, sentimentele mele, voi incerca sa-mi deschid sufletul si sa-mi astern frumos ideile in fiecare postare care va aparea aici.
Cum mi-a venit ideea?
Am mai avut o incercare de a tine in viata un blog, Ganduri Duble, blog pe care scriam cu fratele meu. Incercarea a esuat din pacate, eram la inceput, nu stiam nimic despre cum trebuie sa scri, ce trebuie sa scri si tot felul de chestii legate de partea cu blogul. Asa ca azi m-am decis sa inchiei acel prim capitol si sa o iau de la capat aici. Sa dau nastere unui nou blog, sa creez un nou inceput pentru care m-am pregatit dinainte. Acum consider ca, am mai multe cunostiinte, idei, sunt mult mai capabila sa reusesc aici.
Asadar, astea fiind spuse, am asternut primul post pe acest blog unde sper sa scriu mult timp de aici inainte, sper sa va incant, sa va fac sa va simtiti in largul vostru atunci cand cititi ceea ce scriu sau cand vizitati acest blog.
Cu umpic de egoism, nu pot sa-mi urez decat viata lunga si succes!