Poveste

Vise, sperante, amintiri. Tu, eu, noi. Un nou inceput. Noi doi si marea, nisipul si plaja intreaga. Te iubesc pentru ca te iubesc! Ma iubesti pentru ca ma iubesti! Si asa avea sa inceapa cea mai frumoasa poveste de dragoste. A mea, a ta, a noastra. ♥

Tu esti TOT...

Tu.. eu.. noi. Noi amandoi stapanim secunda si oprim timpul, te iubesc si ma iubesti iar astfel lumea noastra nu poate parea mai perfecta de atat. Ma ti de mana, ma saruti iar langa tine fiecare dimineata a mea e o noua primavara. Zambesc si da, sunt fericita, fiindca esti al meu si sunt a ta, fiindca ne iubim si nimeni nu poate pune asta la indoiala.
E sambata, e dimineata, ma saruti usor pe frunte incercand sa ma faci sa ies din vis, sa ma faci sa incep o noua zi cu tine si langa tine. Deschid ochii si te zaresc, iti vad ochii care ma privesc ca intr-o poveste si-n albastrul carora ma pierd fermecata ca de albastrul curat al marii, ma uit la tine, te-ating usor pe obraz si te sarut. Era prima noastra sambata impreuna, o zi de martie pe care nu o s-o uit prea usor. M-ai asteptat cu micul-de-jun pe masa si mi-ai spus sa ma grabesc caci astazi va fi o zi speciala. Te-am ascultat cum o fac de fiecare data si nu am regretat ca am facut-o. Ne-am pierdut prin verdele padurii, am fost doar eu si tu, prima noastra zi de primavara. Primul nostru sarut deasupra unor fire de iarba abia rasarite si sub cerul albastru si senin al unei zile splendide de martie. Si ziua s-a incheiat asa cum nici nu ma asteptam, langa tine, cu un film bun si o zi de neuitat care tocmai s-a sfarsit.
Si-atunci am realizat defapt ca tu esti pentru mine TOT!

Jurnalul unui gand

Poate o sa starnesc controverse cu postul asta, sau poate nu. In fond mi-e total indiferent de ceea ce va crede lumea dupa ce-l va citi. Poate sa ma aprecieze sau poate sa ma judece. E alegerea lor, fiecare e liber sa creada ce vrea.

Asadar, in ultimul timp s-au strans multe. Poate ca nu am mai postat din lipsa timpului sau a ideeilor. Dar am avut timp sa ma analizez pe mine, pe cei care se presupuneau sa-mi fie alaturi cand am mai mare nevoie. Si am ajuns la concluzia ca oamenii se schimba, e normal, dar unii sau poate aproape toti o fac prea des. Si nu, nu se schimba in bine. Hotarasc sa dea ceva sau pe cineva la o parte dintr-un simplu motiv, pe care de obicei nici macar nu il dezvaluie. Poate aici unii se simt acuzati sau poate doar curiosi. E posibil sa ma insel sau e posibil sa nu, e doar dreptul meu sa am o parere. Care ar fi ea? In ultimul timp m-am simtit tratata cu indiferenta, de foarte multe persoane pe care le simteam foarte aproape de mine. Pur si simplu simt ca majoritatea persoanelor de langa mine mi-au intors spatele asa, toti deodata, de comun acord fara ca macar eu sa stiu de ce. Si asta imi displace. Imi displace din doua motive: fiindca urasc indiferenta, care doare mai tare ca oricand pe lumea asta si oricat de puternica ar fi o persoana si pe ea o afecteaza catusi de putin, al doilea motiv: prefer sa mi se spuna totul verde-n fata, chiar daca adevarul e greu de suportat, vreau sa il stiu. Asa ca am ajuns la urmatoarea concluzie: Nimeni sau aproape nimeni, nu mai merita nimic!
Am zis si o s-o spun din nou, e posibil sa ma insel, orice om face greseli, daca am facut-o.. spuneti-mi dar vreau sa si stiu de ce. Iar daca postul asta va fi pentru cineva subiect de discutie, in fond n-o sa-mi pese, fiecare e liber sa aiba o parere a lui.

Lumi fara bariere

Se tineau amandoi de mana.. au pasit incet, tremurand timid de frig, sau poate de teama. Mergeau ca doi prieteni ce abia s-au cunoscut pe strada pustie, cu pete de zapada ce se iveau ici colo pe trotoarele goale. Se priveau amandoi in ochi si nu aveau curaj sa-si spuna o vorba, se cunoasteau de mici, isi stiau fiecare secret, erau prieteni, ea era pentru el persoana care ii cunostea fiecare particica din suflet, persoana care il sfatuia si-l asculta cand avea cea mai mare nevoie. El, pentru ea.. oaza ei de liniste, sufletul cald care sa-i fie alaturi in fiecare moment greu, care s-o sprijine la necaz si sa se bucure impreuna cu ea la bine. Desi erau facuti unul pentru celalat, timp de atatia ani de zile de cand se cunosteau, nici el nici ea nu au avut curajul sa faca pasul spre a incepe o viata noua, una in doi, sa incerce sa transforme prietenia fara bariere intr-o iubire calda.

Si s-au plimbat timp de vreo doua ore, mana in mana iar privirile li se intersectau de fiecare data cand unul dintre ei vroia sa spuna ceva, insa apoi, nu mai aveau curajul. Stiau si simteau amandoi ca o sa fie o seara speciala pentru ei desi nu vroiau sa creada asta. Afara s-a lasat intunericul, ceata si frigul. Mijlocul lui ianuarie, iar el, tandru si grijuliu ca-ntotdeauna a invitat-o pe fata la el, la un ceai alaturi de el, sa-o faca sa uite de iarna morocanoasa de afara. Ea a acceptat, a spus da, apoi au facut cativa pasi pe aleea inzapezita a parcului, cand tarziu au ajuns la el.

Fata s-a adancit in canapeaua de plus alba si a stat linistita pe umarul lui, fara ca amandoi sa schiteze macar un gest. Dintr-o data, s-au privit in ochi, fara sa-si calculeze miscarile. Sau apropiat unul de celalat iar el i-a furat un sarut. Cu ochii sclipind de fericire fata i-a raspuns cu aceasi moneda. Si tarziu, cu glasul tremurand de emotii sau de teama el i-a spotit la ureche:

-Te iubesc!

Raspunsul fetei?..

-Si eu te iubesc, si vom ramane impreuna pentru totdeauna!

Si asa a inceput o frumoasa poveste in doi si cu toata teama ce-o simteau pentru acest nou inceput si-au dat seama cat de deschis le era sufletul: se aveau si se iubeau unul pe altul, singurul lucru care mai exista atunci pentru ei.

Cuvinte

George Hora - Sa ma iubesti 2010

Asculta mai multe audio diverse

Nu, nu iubesc, si nu.. nici nu ma simt pregatita sa iubesc in momentul asta, sa ii daruiesc cuiva inima, sufletul, sentimentele, sperantele, dorintele si visele mele. Doar ca pur si simplu ceva din mine se gandeste la iubire.
Suflet, dorinte, sentimente. Ce sunt astea?.. Cuvinte, cuvinte in spatele carora se ascunde o poveste intreaga. De ce? Pentru ca ele te fac sa tresari de fiecare data cand intalnesti pe cineva, sau ceva de care ai nevoie, pe care simti ca vrei sa-l ai si de care sa nu te mai desparti niciodata. Poate sunt putin melancolica sau poate nu. Dar fiecare in viata asta a simtit pe pielea lui povestea cuvintelor astora. Fiecare dintre noi a iubit pe cineva, mai mult s-au mai putin dar i-a pus in mana fiintei de langa el sufletul, pe care si l-a deschis de fiecare data cand simtea nevoia, fara a avea in el teama ca nu va fi ascultat. Dorinta? Oricine si-a dorit ceva, putina iubire, putina tandrete, putina alinare. Asa ca oricat incerci sa te ascunzi de dorinte, ele te vor acapara intr-un final si te vor face sa vrei si cel mai nedorit lucru, asa ca ai grija de ele si incearca sa le faci sa devina realitate. Iar sentimente? Ah, sentimentele astea.. ele nu sunt decat trairi, emotii, chestii care sa ne fac sa simtim ca traim de fapt, ele te fac sa plangi, sa razi, sa iubesti, sa vrei, sa poti. Asa ca nu le neglija si desi nu ti se par, fa-le sa fie importante.
Sensul a ceea ce am scris? Nu-l stiu.. poate doar nevoia sa ma descarc putin, sa-mi limpezesc inima si gandul.